

Luigi Dalbarba – I CAREGARI (1959)
La Mora Bigia bela
co la palustre caresa sui isoli del Mens da ela cattaa
a Borgheto nela Curtis Regia i diei la se strusiaa
a empaiar careghe la se endustriaa.
La gh’é fasea concorensa ai caregar
che so dal Belunes vegnea
a ciapar en po de pane par la famea.
En vie, Cortina e borgade
co la man erta denansi
ala boca, i se anunsiaa
co sbraiade, EL CAREGAROOO
en cresend, mancando sule vocali,
pepartera i putelet gh’é corea entorn
come se fosse riá i spasiali.
Nele famee che a empaiar ie ciamaa
sot en portego
o en cosina
i se metea den cantó
ste artisti del sopraviver
i empaiar dal careghí l caregó.
Sot a mesdí no gh’e se refudaa
mai en piat de minestró,
finí el laoro, i ripartea sbraiand
par cort, vie borgade e qualche de sior portó






Lascia un commento