Luigi Dalbarba – I CAREGARI (1959)

La Mora Bigia bela

co la palustre caresa sui isoli del Mens da ela cattaa 

a Borgheto nela Curtis Regia i diei la se strusiaa 

a empaiar careghe la se endustriaa.

La gh’é fasea concorensa ai caregar 

che so dal Belunes vegnea 

a ciapar en po de pane par la famea.

En vie, Cortina e borgade 

co la man erta denansi

ala boca, i se anunsiaa 

co sbraiade, EL CAREGAROOO

en cresend, mancando sule vocali,

pepartera i putelet gh’é corea entorn 

come se fosse riá i spasiali.

Nele famee che a empaiar ie ciamaa

sot en portego 

o en cosina

i se metea den cantó

ste artisti del sopraviver

i empaiar dal careghí l caregó.

Sot a mesdí no gh’e se refudaa 

mai en piat de minestró,

finí el laoro, i ripartea sbraiand 

par cort, vie borgade e qualche de sior portó


Scopri di più da Accademia Ars Artis

Abbonati per ricevere gli ultimi articoli inviati alla tua e-mail.

Lascia un commento

In voga